100 aniAjuns un topic usor overrated, un fel de laitmotiv al cartilor de autoeducare/autocunoastere ce umplu rafturile librariilor, notiunea de dezvoltare personala in contextul unui adult  pare a fi capatat o nuanta de cliseu existential, insa in contextual unui copil este o alta poveste.

 Pana de curand, aproximativ 10-20 de ani, inainte de a fi asaltati de influentele occidentale ale progresului din diferite domenii socio-culturale, nu erau luate in mod particular in considerare aceste aspecte legate de dezvoltarea sociala, educationala si in special emotionala a copiilor. Toate acestea datorita unei mentalitati eronate impusa de regimul communist  si prin acest lucru discrepant dintre importanta acordata de catre tarile non-comuniste in comparatie cu cele comuniste acestor aspect.

 Cu toate acestea, dezvoltarea optima pe aceste planuri in copilarie este extrem de importanta, reprezentand practic fundamentul pentru o dezvoltare armonioasa in adolescenta si ulterior in viata adulta, aceasta fiind varsta la care se deprind cel mai usor, chiar daca intr-un mod subtil si inconstient, mecanisme de aparare a integritatii personalitatii, ce ulterior se vor dezvolta in metode de coping eficiente in gestionarea situatiilor dificile de diverse naturi(sociale, emotionale, conflictuale).

Progresul si dezvoltarea copiilor depind de o serie de variabile precum familia, anturajul, educatia, mediul inconjurator,  toate acestea sub denumirea de background social. Chiar daca backgroundul social poate fi uneori nefavorabil, acest lucru nu inseamna ca respectivii copii nu se pot dezvolta. Pe plan intelectual, social, educational, acest lucru fiind uneori chiar un imbold puternic de a-si depasi conditia, desi, statistic vorbind, un copil se dezvolta intr-un mod pozitiv proportional cu pozitivitatea backgroundului social.

 Familia joaca rolul cel mai important asigurandu-i copilului suportul emotional de care are nevoie, financiar si intr-o anumita masura si educational. Esential pentru dezvoltarea cognitiva a copilului este un camin ce stimuleaza din punct de vedere intelectual prin joculete antrenante, un comportament familial grijuliu dar in acelasi timp suficient de lax si ulterior discutii ce sunt interesante pentru el si il vor motiva in continuare sa deprinda obiceiuri “sanatoase” precum cititul, mersul la teatru sau film, ascultat muzica de calitate.

 Cu toate ca tendinta moderna este de suprasolicitare prin diverse activitati extrascolare, trebuie avut in vedere ca acest lucru poate deveni daunator, epuizand copilul si in timp scazandu-i randamentul .

Un aspect intens dezbatut in ultima perioada este cel al anturajului. Membrii familiei sunt constant ingrijorati cu privire la persoanele cu care se afiliaza copilul lor, de multe ori ajungand pana in situatii in care le interzic compania anumitor persone, acest lucru participand la acel clash al generatiilor si o alienare marcata fata de parinti. Atitudinea corecta ar fi una flexibila, toleranta dar in acelasi timp vigilenta, deoarece intr-adevar anturajul poate juca un rol negativ in dezvoltarea copiilor.

Sub toate aceste aspecte putem concluziona ca dezvoltarea personala merge mana in mana atat cu progresul individual “a la longue” dar si cu progresul societatii “ad integrum” prin faptul ca generatii de copii armonios dezvoltati automat vor forma generatii de adulti benefice pentru societate.