DSC_1077Luna octombrie coincide cu debutul anului cercetăşesc. Marcarea acestui început s-a făcut aplicând metoda de educaţie cercetăşească „learning by doing”. În 20 octombrie am răspuns invitaţiei primite de la organizatorii Festivalului Studenţesc StudFest Bistriţa de a ne implica (şi în cel al treilea an) la activităţile festivalului. Participarea noastră s-a dovedit un bun prilej de a continua activităţile ecologice şi de voluntariat derulate în cadrul proiectului „O şansă europeană pentru copiii români”, componenta „Împreună”.

La această activitate a participat şi domnul senator Dorin Dobra, cel care acum trei ani a avut ideea organizării unui astfel de festival la Bistriţa, din calitatea sa de profesor al Extensiei UBB Bistriţa. Domnul senator a declarat: ”Este esenţial să ne explorăm judeţul, în primul rând pentru a ne cunoaşte, iar apoi pentru a interveni cu toată priceperea noastră la ocrotirea şi valorificarea a ceea ce ne defineşte şi merită arătat şi altora”.

„În data de 20.10.2013 am avut ocazia de a participa la Ziua Voluntariatului, mai exact la amenajarea Drumului Romanilor. Eu am făcut parte din patrula care se ocupa cu partea de decopertare a unei zone din traseul original, cu montarea unei pancarte și a unei bănci pentru turiști. Frigul dimineții se simțea destul de bine la ora la care am ajuns noi. Ne uitam unii la alții, fiind curioși de evenimentele care o să aibă loc. Am fost informați de faptul că vom învăța în ziua aceea legile cercetașului, lucru care s-a întâmplat fără să ne dăm seama, în timp ce clădeam temelia unui nou început. Am lucrat în echipă, am râs, am cunoscut oameni noi și am reușit în final să realizăm ceva frumos. Simțeam că cineva se va bucura de ceea ce am făcut aici, că oamenii vor trece prin această zonă și vor fi încântați de tot ce cuprinde ea, de peisajele care, personal, m-au fermecat din prima clipă în care am ajuns acolo. Am combinat utilul cu plăcutul, cum reușim mereu și am sfârșit printr-o porție de cântat urmată de vopsitul băncii montate. În final, au ajuns și cei din patrula cu marcajele, așa că am pornit spre masă. Eram înghesuiți, puțin obosiți, dar totuși zâmbeam neîncetat și ne distram pe seama zilei respective. La sfârșit de zi, în drum spre casă, priveam soarele cum se stingea pe cer, cuprinzând infinitul său. De obicei gândurile mele se împletesc cu ceea ce văd, ceea ce e în jurul meu. Dar mă întrebam mereu cum am reușit noi să învățăm legea cercetașului din moment ce nu primisem partea teoretică. Eram mult prea curioasă de acest lucru și trebuia să aflu ce am ,,omis” pe parcursul acelei zile. Uitându-mă iar pe geamul din stânga mea, am găsit răspunsul. Învățasem partea practică. Prin muncă, prin lucru în echipă, prin râsete, prin tot ce am făcut noi în acea zi, am reușit să respectăm legile cercetașului, spre exemplu: ,,cercetașul este curajos și încrezător în puterile sale, vioi și plin de însuflețire”, cercetașul este util și îsi ajută semenii în orice situație..”, ,,cercetașul îsi iubește patria sa, România și pe toți cei care trăiesc în ea”, dar în special s-a remarcat următorul lucru :,,cercetașul se străduiește să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea”. M-am simțit împlinită în acel moment și am avut o ușoară senzație de ușurare. Știam că am făcut un lucru bun și că vor urma multe altele. Ochii mi-au fost furați de peisaje iar, așa că am continuat să privesc apusul cu dorința de a ajunge acasă și de a porni spre alte aventuri, spre alte taine, spre alte începuturi de povești.”

Cătălina Ometiţă-Dragoş

Mai multe imagini găsiţi pe pagina noastră de facebook.