CampIn urma sarbatoririi celor 100 de ani de la aparitia cercetasiei in Romania, munca voluntarilor implicati in organizare a lasat in urma minuate amintiri. Roxana Craciun, voluntar implicat in organizarea  Centenarului impartaseste cu noi experientele traite.

 Au trecut doua zile de cand evenimentul national s-a sfarsit pentru mine si pentru majoritatea celor care au participat si recunosc ca nu am facut mare lucru in aceste doua zile, pentru ca toata oboseala pe care am acumulat-o in cele 10 zile pe care le-am petrecut la Mogosoaia isi cere acum tributul.

Nici nu stiu exact ce sa spun despre acest Centenar, nu stiu de unde sa incep, stau de cateva ore in fata monitorului si nu am nicio idee cum sa incep, dar acum m-am hotarat, o sa incep cu drumul spre Bucuresti si cu peripetiile pricinuite de CFR.

Am plecat din „orasul Nicaieri”(putini sunt cei care cunosc secretele acestui oras ;)) ) in jurul orei 10 si ar fi trebuit sa ajung in Bucuresti in apropierea orei 15, aveam mai mult de o ora pana la urmatorul tren care pleca spre Mogosoaia, asa ca mi-am zis ca e indeajuns timp, chiar daca trenul o sa aiba intarziere din cauza caniculei, dar m-am inselat si trenul meu a ajuns la peronul din Gara de Nord cu cateva minute dupa ce plecase cel spre Mogosoaia…mare fericire! Urmatorul tren era abia la 19 fara 10 minute, dar multumita unui prieten, am avut cu cine sa pierd vremea si timpul a trecut relativ repede. Am ajuns, pana la urma, si la Mogosoaia, dar nu la palat, ci in gara si acolo am realizat ca drumul nu este asa roz cum parea pe harta…o multime de caini, buruieni si maracini impiedicau deplasarea mea la pas grabit asa cum as fi vrut initial, dar am intalnit si foarte multi oameni de treaba care m-au indrumat si ajutat sa ajung pana la destinatie.

La palat toata lumea era ocupata, lupisorii aveau carnaval, iar eu respiram linistita pentru ultima oara inainte sa inceapa munca…nici nu aveam idee ce urma! In aceeasi seara am avut si prima sedinta a departamentului de programe, am primit esarfa de Voluntar si indicatiile pentru a doua zi si am plecat spre cort.

Asta a fost prima zi de centenar, cea mai linistita si tocmai de aceea a fost descrisa mai pe larg, restul, le voi comprima, pentru a intelege cu totii cat de repede a trecut timpul, cat de mult s-a muncit si cat de multe am invatat: 5 dimineata, lipsa de somn, trezire, lupisori, inviorare, palat, mic dejun, francezi, englezoaice, sloveni si suedez, mancare putina, facturi, copil mic, dragut si cuminte, muzeu, badge-uri, fotografii, ecusoane, proiecte locale, revedere, prieteni dragi, plimbare, desert de paste, muzeu, somn putin, muzeu, ghetarie, frig, praf, paianjeni, esarfe, plasa de sfoara, proiecte, cantat la chitara, 3 dimineata, oboseala, venirea participantilor, „fratele Mariei”, colega, deschidere, concert, ultimele detalii, sedinta, echipe, colegi de cort, ADHD, exploratori, temerari, „nu vorbesc cu tine”, bataie cu iarba, „nu sta degeaba ca n-o sa stii raspunsurile la intrebari”, totul s-a terminat cum trebuie, montat de corturi, malul lacului, cantece la chitara, povesti, 100 de idei de educatie non-formala, caldura mare, patrule si ateliere, teatru play back, amuzament, animatie, sedinta, concert-ultima melodie, „7 zile din 7, nimeni nu ne desparte”, imn nou, foc de tabara, jocuri cu AMD, zi noua, ateliere noi, Raed Arafat, inspiratie, oboseala din ce in ce mai multa, Bucuresti, conservator, quiz, minion, Universitate, hipoglicemie, esarfa, drum cu masina nu cu autobuzul, evaluare, Ubisoft, console si „ura”,pantalonii aia, sclipici de la prietena ta, ne distram si noi putin, trololololo, somn in fotoliu, carut de bebelus, Oradie, ultima zi, un nou centenar, ciment prin care trece apa, proiecte de peisagistica geniale, hacking, festivitate de inchidere, Conector, animal de companie, ultima sedinta de staff, megabadge, medalie, super-staff, mesaje frumoase de la oameni frumosi, malul lacului, poveste, rucsac, muzeu strans, cort, imbratisare, la revedere, lacrimi ascunse, RATB, Gara de Nord, Tecuci, Deva, tren, acasa in sfarsit.

 Am rezumat centenarul la o enumerare de cuvinte, dar sunt atatea lucruri pe care le-am invatat si pentru care le multumesc tuturor celor pe care i-am cunoscut aici sau pe care i-am revazut, pentru ca am invatat ceva de la fiecare dintre voi. Stiu ca am fost obosita si irascibila uneori, ca poate am zis lucruri pe care le-am regretat mai tarziu dar stiu un singur lucru, ca nu regret ca am facut parte din aceasta echipa de oameni frumosi alaturi de care am invatat, am muncit si m-am si distrat. Abia astept sa va revad pe fiecare dintre voi, sa avem timp sa stam de vorba si sa radem de intamplari prin care am trecut, de stresul pe care l-am traversat si de oboseala pe care am acumulat-o cu totii.

Va mai multumesc inca o data pentru tot si va urez o vara frumoasa in continuare tuturor!