Learning by doingDesi multe aspecte ale evolutiei omului sunt controversate, un lucru este unanim acceptat de catre antropologi: Ne miscam. Pe parcursul a sute de mii de ani, creierul s-a dezvoltat parcurgand distante „intre 10 si 20 km pe zi pentru barbati si cam jumatate in cazul femeilor”.

In istoria omenirii, educatia si invatarea au avut o valoare adaptativa incontestabila. Inca din antichitate, procesul de invatare beneficia de o atentie deosebita, modelele si principiile utilizate fiind extrem de diverse si dinamice. Acestea stimulau imaginatia, creativitatea si implicarea invatacelului, avand un caracter ludic, imagistic, practic, respectand modul natural de invatare a creierului. Chiar daca nu este primul lucru la care ne gandim, decaderea metodelor holistice in cadrul educatiei a inceput odata cu inventia lui Johannes Gutenberg a masinii de tiparit din 1440. Acest lucru a avut diverse repercusiuni asupra educatiei, printre care:

  • Procesarea predominanta a cuvintelor, mai putin a imaginilor;
  • Accentuarea invatarii individuale, in defavoarea celei de tip colaborativ;
  • Operarea cu concepte abstracte, latura practica si concreta fiind redusa la minim;
  • Separarea mintii si a corpului in procesul de invatare.

Aceste efecte se pastreaza pana in zilele noastre si, din pacate, sunt baza sistemului romanesc de invatamant traditional. Din acest motiv programele de training au beneficiat de un succes foarte mare, iar principiile si contextele de invatare neconventionale au avut mare aderenta in randul cursantilor.

Predare vs. invatare autentica

Predarea nu este invatare. Acest lucru banal, care poate fi trecut cu vederea si neglijat, este unul de baza pentru orice activitate de instruire si dezvoltare reusita. Deseori trainerii se orienteaza catre continut si aloca aproximativ 80% din timpul total pregatirii materialelor de curs (suporturi de curs, handout-uri, slide-uri). Invatarea autentica are loc in momentul in care cursantul este implicat activ, dinamic si total, mai putin atunci cand doar audiaza o prezentare. De fapt, cursantii sunt cei care trebuie sa fie pe scena in lumina reflectoarelor, sa fie proprii stapani ai procesului de invatare. „Rolul facilitatorului este sa initieze procesul de invatare si ulterior sa se retraga” (John Warren). De multe ori cursantii sunt tratati ca si consumatori de informatie, de cunostinte, de abilitati, bombardati cu modele si teorii pe care le uita odata iesiti din sala de curs. Sau nu le folosesc niciodata. Revolutia educationala propune tratarea cursantilor in calitate de creatori si stapani ai propriului proces de invatare, ai propriului continut de informatie, de cunostinte si abilitati noi. Procentul optim pentru ponderea in cadrul unei experiente de invatare a activitatii de predare versus exersarii este de 30% – 70%.

Oamenii isi amintesc, in medie:

• 20% din ceea ce citesc

• 30% din ceea ce aud

• 40% din ceea ce vad

• 50% din ceea ce spun

• 60% din ceea ce fac

• 90% din ceea ce vad, aud, spun si fac

Astfel, este extrem de important ca formatorii sa creeze contextul, atmosfera, situatiile cele mai potrivite pentru a maximiza efectele trainingului. Mai mult, aplicarea principiilor de invatare accelerata are ca si efecte pozitive scaderea timpul petrecut in sala (chiar la jumatate) si a costurilor de orice natura, cresterea transferului, a satisfactiei, motivatiei si implicarii cursantului in munca si in aplicarea noilor cunostinte.