JoculJocul este cea mai importantă activitate a copilului din momentul în care se naşte şi până în momentul în care ajunge la vârsta maturităţii. Cea mai importantă parte a jocului este grupul cu care trebuie să îţi desfăşori această activitate.

Grupul reprezintă cheia fericirii în cadrul unui joc. Orice copil integrat într-un grup radiază de fericire atunci când se joacă anumite jocuri, pe când un copil care se joacă singur nu poate fi fericit. Jocul presupune socializare, care la o anumită vârstă te poate avantaja, deoarece socializarea are un rol important în viaţa noastră. Doar cu ajutorul socializării îţi poţi forma grupul de prieteni, poţi cunoaşte multe persoane, iar datorită acestora poţi fi fericit.

Jocul este mişcare, explorare, comunicare, socializare, observaţie şi imitaţie, exerciţiu, disciplinare, învăţare şi, mai ales, plăcere. Esenţa jocului este reflectarea şi transformarea, pe plan imaginar, a realităţii înconjurătoare. Jocul nu este numai o simplă distracţie, ci, prin joc, copilul descoperă şi lumea şi viaţa într-un mod accesibil şi atractiv, o cercetează, o prelucrează şi o trasformă în învăţare, în experienţă personală. De aceea, în timpul jocului, copilul desfăşoară o variată activitate de cunoaştere.

Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu toţii că, copii de vârstă ante sau preşcolară se joacă tot timpul. Aceasta le conferă conduitelor lor multă  flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare psihică. Spunem de multe ori : <<Se comportă ca un copil>> sau <<Parcă nu e maturizat>>;  aceasta datorită unei exagerate antrenări în distracţii care conduce la o personalitate nematură, puerilă.

Jocul cu alţi copii este esenţial pentru dezvoltarea intelectuală şi socială a copilului, a încrederii în forţele proprii şi pentru sănătatea psihologică. Copiii încep încă din primul an de viaţă să ia contact cu alţi copii. Mămicile îi duc în parcuri sau în zone speciale pentru copii şi îi lasa să socializeze, chiar şi în limitele impuse de vârstă. Acest lucru are un efect extrem de benefic atunci când copilul începe să crească.

Jocul la copiii mici sau la preşcolari reprezintă cel mai important mijloc de dezvoltare a lor din mai multe perspective: fizic, social, cognitive, emoţional, lingvistic.

Atunci când copilul se joacă alături de alţi copii, el învaţa să devină pe de-o parte o persoană socială, iar pe de alta îşi dezvoltă abilitatea de a munci în echipa şi de a respecta anumite reguli. Învaţă ce înseamnă să se supună anumitor reguli, să fie deschis diverselor solicitări şi să relaţioneze cu alţi copii.

Plasarea copilului preşcolar în mijlocul altor copii, ca de exemplu în gardinita sau alte grupuri organizate şi nu numai, este esenţială pentru dezvoltarea şi maturizarea lui. În acest fel se pot observa probleme sau dificultăţi cu care se confrunta copilul şi eventual se va trece la corectarea lor.

Atunci când copilul intra în legătură cu alţi copii, aceştia încep să se cunoască şi să lege relaţii. În joacă copiilor în grup exista o încărcătură afectivă intensă care uneori poate genera mici conflicte sau incidente între ei. Dar aceştia nu le fac pentru că sunt răi sau needucaţi, ci pentru că există personalităţi care se bat cap în cap şi care încearcă să îşi impună autoritatea.

Jocurile de grup care implică obiecte sau alte jocuri creative ajuta la dezvoltarea cognitivă a copiilor: devolta creativitatea, imaginaţia , precum şi aptitudinile logice de rezolvare a problemelor. Copiii pot acumula multe informaţii de la ceilalţi copii, într-un timbru lingvistic mult mai uşor de înţeles decât dacă i le-ai transmite tu.

Jocul alături de alţi copii îl ajuta să empatizeze cu bucuria sau suferinţa altor copii şi să îşi consolideze încrederea în forţele proprii. Tot în jocurile de grup copii îşi dezvoltă personalitatea. Preşcolarul decsopera din cooperarea cu alţi copii calităţi şi defecte ale celorlalţi şi învaţă ce înseamnă: sensibilitatea, egoismul, încăpăţânarea, altruismul, aroganta.

 

Un mediu propice de interacţiune cu alţi copii reprezintă o modalitate de a dezvolta vocabularul copilului şi de a percepe mai bine anumiţi termeni. Poveştile dintre copii, experienţele pe care şi le împărtăşesc între ei îi stimulează să vorbească şi să descopere termeni noi.

Jocul copiilor constituie un teren important de descifrare a capacităţilor psihologice, inclusiv a celor intelectuale şi a trăsăturilor de personalitate. După modul cum se joacă, observăm dacă un copil este mai inventiv, mai activ în joc, dacă poate sau nu surprinde soluţii noi, ingenioase, dacă dispune de claritate de idei, coerenta în rolul ce şi l-a asumat.

Jocul oferă posibilitatea cunoaşterii nivelului dezvoltării intelectuale a copiilor la un moment dat, fapt ce va permite aplicarea unor metode pedagogice optime fiecărui caz în parte.

Prin activitatea de joc copiii dobândesc cunoştinţe, li se formează variate acţiuni mintale care influenţează dezvoltarea proceselor psihice, se face trecerea, în etape, de la acţiunile practice, materiale de joc spre acţiuni mintale, în planul reprezentărilor. Jocul are un rol formativ şi, prin intermediul lui, copilul are posibilitatea de a reconstitui, de a reproduce într-o formă intuitiv-activa o arie cuprinzătoare din realitatea obiectivă. Astfel, prin joc, copiii acţionând cu diferite materiale, prin jocurile de creaţie şi de construcţie, reproduc în mod activ activitatea oamenilor, reflectând relaţiile sociale ale diferitelor profesiuni.

Jocul favorizează dezvoltarea aptitudinii imaginative la copii, a capacităţii de a crea sisteme de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene, precum şi de a efectua diverse combinări mentale cu imaginile respective. Prin joc, copilul dobândeşte numeroase şi variate cunoştinţe despre mediul înconjurător prin care i se dezvolta procesele psihice de reflectare directă şi nemijlocită a realităţii: percepţiile, reprezentările, memoria, imaginaţia, gândirea, limbajul.

În timpul jocului reprezentările copilului se îmbogăţesc, se precizează şi se conturează. Trecând de la reprezentări la noţiuni, copilului i se dezvolta memoria, gândirea activă, unde un rol important îl joacă limbajul. Comunicând între ei, îşi fixează tema jocului, stabilesc subiectul, îşi repartizează rolurile, îşi precizează acţiunile comune, menite să confere jocului un caracter organizat.

Prin joc, imaginaţia copiilor suferă modificări calitative în strânsă unitate cu schimbările psiho-fiziologice care au loc în această perioadă (3-6 ani). Cunoştinţele copilului devin mai precise, mai sistematice şi mai generalizate, se dezvolta imaginaţia reproductivă şi creatoare.