DSC_0866Mi-a fost dor de tabere. Uitasem de ce…. Copii minunaţi m-au făcut să-mi aduc aminte.

Da, mi-am amintit de liniştea de dimineaţă, de zumzetul de la prânz şi de somnul adânc al primei nopţi de la prima tabără a unei noi serii.

Mi-am amintit cât de „bolnavi” devenim subit atunci când nu ne convine colegul sau colega de cameră. Mi-am amintit cât efort depun aceşti copii minunaţi când e vorba să-şi împlinească dorinţa. Mi-am amintit că nu e nici pe departe uşor să ai opt anişori şi ceva, să te trezeşti sâmbătă dimineaţa cu noaptea-n cap (la ora 4 dimineaţa), să „prinzi” microbusul care te duce la Năsăud la întâlnirea cu copii pe care nu-i cunoşti.

Mi-am amintit de timiditatea fiecăruia dintre ei, de emoţiile care îi cuprind atunci când trebuie să-şi prezinte partenerul de echipă. Mi-am amintit că încet, încet păşim, împreună, în universul fascinant al propriei dezvoltări.

Mi-am amintit că fiecare dintre noi suntem oameni şi trebuie să mergem mai departe punând umărul la creşterea şi dezvoltarea acestor copii.

Dragii mei prieteni mi-am amintit: Sunteţi extraordinari!

Doru Costinaşi