Comunic...”Cuvantul e un mijloc imperfect de comunicare” spune Camil Petrescu. Comunicarea e un raport, e interactiune, schimb de materie, exprimare, degajare… Comunicarea e raportul esential al societatii, e relatia creativa in tot ce ne inconjoara, comunicarea e viata, insasi viata e comunicare…

Comunicarea e in tot ce ne inconjoara, e tot ce percepe creierul dar poate si mai mult, tinand cont de interactiunea inexplicabila dintre persoanele apropiate care comunica la distanta fara a interactiona in mod direct, in mod fizic.

Comunicarea poate fi perceputa in tot ce ne-nconjoara, vestimentatie, culoare, sunet, miscare, privire, gest, atitudine etc. Orice ”miscare” sau ”forma” produsa de un emitator poate fi considerata comunicare, insasi organismul uman este un sistem bazat pe comunicare.

Omul e mereu in proces de comunicare: fie rationala, fie irationala. Mereu suntem in interactiune cu cineva sau ceva, aceasta perceptie nu e nimic altceva decat decodificarea unui mesaj.

Pentru a intelege rostul comunicarii, valoare acesteea, voi propune mici experimente:

  • De la inceput incercati o zi sa nu vorbiti cu nimeni (cea mai uzuala forma de comunicare), dar absolut cu nimeni(va asigur, nu veti reusi sa rezistati o zi) si totusi incercati o ora a tacerii.
  • Acordati o zi pentru tacere, deconactati telefonul, nu atingeti calculatorul si uitati de televizor, stati singur in casa, de dorit nici lectura, nimic.
  • Incercati sa nu vorbiti cu ”voi insiva”, sa va detasati de tot, de orice idee, de orice gand, de orice amintire.

Practic e aproape de imposibil.

Explicatia e simpla, avem nevoie de comunicare pentru a da ”combustibil” EU-ului din noi, pentru a permite gandurilor noastre sa fie propulsate, sa fie transformate in materie. Prin comunicare am inteles lumea din jurul nostru, prin comunicare apar ideile, prin comunicare se creeaza; comunicarea ne defineste ca oameni in ultima instanta.